singuratate
..Tradarea este grea, cu atat mai grea cand vine din partea unui prieten… avem momentele grele cand uram realitatea, se`ntampla sa nu vrem sa o acceptam… Prieteni sunt ca banii, vin si pleaca intotdeauna cand ai mai multa nevoie de ei… …n-am avut niciodata ceea ce mi-am dorit, o iubire sincera si liniste, multa liniste! Viata a fost nedreapta, ce mi-a dat ieri, azi a venit sa ia inapoi… nu mi-am dorit decat sa nu fiu singura, am avut intotdeauna prieteni, dar sufletul mi-a fost tot timpul singur, singuratatea a ucis frumosul din mine… nu mai stiu cine sunt si ce vreau…Adevaratele momente de fericire au fost putine si majoritatea in copilarie. Am ajuns dupa toti acesti ani sa plang de singuratate, …..am pierdut multe pana acum…sunt dispusa pierderilor …dar nu mai vreau singuratate!!
in timp ce eu faceam asta tu ce faceai?ai ziceai lui iubi chesti pompoase..ha..ma amuzi pe zi ce trece mai mult si mai mult….pacat ca tu ai alte principii in viata ..dar poate ca eu am infruntat mult mai multe lucruri ca tine..las-o asa ca oricum nu are rost sa imi consum timpul pe tine…cu toate ca am scris destule lucruri aici..sper sa intelegi…ca nu am nevoie de prietene false langa mine…..am curajul sa iti spun asa..pentru ca asta esti..o falsa…o prefacuta …o fiinta care nu merita nici 5 grame de incredere dar care a avut-o candva dar nu a stiut cum sa o pastreze…eu sunt cum ai spus tu “curva cu doua fete”pacat cred ca vorbeai despre tine atunci nu?ma rog..vorbele tale nu ma mai ating de mult…defapt ma amuza…astept sa vad …ai inteles sau trebuie sa mai explic ceva?
M-am saturat de frig,de iarna si de zapada de anul asta cum nu m-am saturat in ultimii 5 ani.Acum cateva luni pe vremea excursiilor la teatru ,ne-am oprit in treacat si la mall toata lumea patine ,,,patine la mine frica de moarte .Un coleg de clasa foarte entuziasmat de gheata si de patine vroia sa mearga…m-am facut mica mica intr-un colg gandindu-ma ca in viata mea nu ma voi urca pe niste lame care aluneca pe gheata.Dar curiozitatea si provocarea m-au incercat si am pasit sfioasa pe gheata nu aveam nici in clin nici in maneca cu patinele..stiam merge pe role dar de patine frica de moarte.Nu stiu cum si cand dar ma trezesc pe gheata incaltata cu niste chestii de plastic ce au atasate pe talpa lamelele alea cretine de metal..Ma infig precum thomas {pisoiul meu) cu ghearele in balustrada si incep sa urlu sa ma scoata cineva de acolo.Prietena unui coleg imi citeste crisparea pe fatza si ma abordeaza in cel mai “delicat” mod posibil: “Da drumul gardului si vino spe mine!” Ma intorc speriata: “Eu??” ea imi spune din nou: “Hai, spre mine, acum!” Toata lumea se opreste si se uita spre noi. “Trebuie sa ma misc de aici, nu suport sa fiu in centrul atentiei!” Si cam atat mi-a trebuit: mi-am dat seama ca pot patina, mi-am dat seama ca imi si place sa fac asta. 2 ore am patinat incontinuu, am si cazut (foarte gratios) in aplauzele colegilor (cica asa se invata patinajul: cazand), iar restul a fost poveste… in concluzie, e foarte frumos la patinoar 
